„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de 12 luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti. Aşa se ducea fiecare fată la împărat.” Estera 2:12-13
Am fost întotdeauna uimită de pregătirea pe care a trebuit să o facă viitoarea împărăteasă Estera înainte de a se putea prezenta înaintea împăratului Ahaşveroş. Am vrea noi să trecem prin 12 luni de tratamente de frumuseţe înainte să ne întâlnim cu bărbatul visurilor noastre? Probabil că nu, dar gândiţi-vă la posibilităţi. Timp de un an să fii pusă deoparte pentru un singur scop: acela de a deveni cea mai bună femeie pentru cel pe care îl iubeşti cel mai mult. Un timp preţios pentru cultivarea frumuseţii, pentru a investi în educaţie şi etichetă, şi pentru a-ţi clădi caracterul.
Pregătirea Esterei îmi aminteşte de acel timp preţios dintre trezirea dorinţei în inima unei tinere femei de a-şi împărţi viaţa cu un partener şi momentul în care păşeşte spre altar. Pentru multe, acest timp de pregătire este privit doar ca un timp de aşteptare. Femeile singure se văd adesea stând pe un raft în timp ce viaţa trece pe lângă ele sau stând pe bancă în timp ce alţii joacă pe teren. Ele nu-şi dau seama că îşi irosesc cea mai importantă perioadă a vieţii lor, că se lipsesc singure de o mare bucurie şi răsplătire şi că îi lipsesc pe viitorii lor soţi de o femeie mai virtuoasă. De asemenea, ele Îl lipsesc pe Dumnezeu de o slujitoare prin care El ar dori să facă lucruri măreţe.
Aşa cum Estera a trebuit să fie pregătită înainte de a deveni împărăteasa unui întreg ţinut, la fel şi femeia trebuie să fie pregătită înainte de a îmbrăţişa două dintre cele mai mari chemări ale vieţii: de soţie şi mamă. Estera a trebuit să înveţe obiceiurile împărăţiei căreia îi aparţinea, a trebuit să înveţe manierele vieţii de la curte şi să se confrunte cu provocările intelectuale, emoţionale şi spirituale ale unei asemenea poziţii înalte. Mai pe înţelesul nostru, Estera a trebuit să se transforme dintr-o tânără domnişoară într-o împărăteasă, înainte de a primi titlul şi de a-şi ocupa poziţia. În acelaşi fel, femeia creştină necăsătorită trebuie să înveţe legile Împărăţiei Cerurilor înainte de a se uni cu cel pe care i-l pregăteşte Dumnezeu. Ea trebuie să fie pregătită intelectual, emoţional şi spiritual nu de către slujitorii de la curte într-un templu păgân, dar de către Domnul Însuşi, Cuvântul Său şi de către alte femei ale lui Dumnezeu care au trecut prin această pregătire înainte de ea.
Singurătatea nu este o pierdere de timp sau o perioadă în care stai deoparte, ci un timp pe care Dumnezeu l-a pus deoparte special pentru femeie, pentru a o transforma în ceea ce El doreşte să fie şi pentru a o folosi în moduri în care nu ar putea să o facă după ce ea se va căsători. Singurătatea este un timp în care femeia trebuie să-şi cultive virtuţile caracteristice unei femei a lui Dumnezeu, pentru a putea oferi viitorului ei soţ şi lumii mai mult decât o faţă frumoasă.
În singurătatea ta, adu-ţi aminte că nu numai tu eşti singură, ci şi viitorul tău soţ trece prin aceeaşi perioadă ca tine. N-ar fi trist să îl întâlneşti, în cele din urmă, pe cel care urmează să fie soţul tău numai pentru a afla că el şi-a folosit singurătatea pentru a-L sluji pe Dumnezeu şi pentru a se pregăti să fie un soţ mai bun pentru tine? Şi tu nu ţi-ai folosit libertatea pe care ţi-o oferă singurătatea pentru a sluji Domnului, nici nu ai învăţat nimic din situaţiile prin care te-a trecut Dumnezeu. Nu ar fi la fel de trist să afli că soţul tău şi-a petrecut zilele de bărbat necăsătorit rugându-se zilnic pentru nevoile tale şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa ta, în timp ce tu nici nu te-ai rugat pentru el, nici nu ai răspuns harului lui Dumnezeu care a fost revărsat peste tine ca rezultat al rugăciunilor lui?
Va urma...
(text tradus mai demult, dar, din păcate, nu mi-am notat sursa)
„Fiecare fată se ducea la rândul ei la împăratul Ahaşveroş, după ce timp de 12 luni împlinea ce era poruncit femeilor. În timpul acesta, aveau grijă să se gătească, ungându-se şase luni cu untdelemn de mirt şi şase luni cu miresme de mirozne femeieşti. Aşa se ducea fiecare fată la împărat.” Estera 2:12-13
Am fost întotdeauna uimită de pregătirea pe care a trebuit să o facă viitoarea împărăteasă Estera înainte de a se putea prezenta înaintea împăratului Ahaşveroş. Am vrea noi să trecem prin 12 luni de tratamente de frumuseţe înainte să ne întâlnim cu bărbatul visurilor noastre? Probabil că nu, dar gândiţi-vă la posibilităţi. Timp de un an să fii pusă deoparte pentru un singur scop: acela de a deveni cea mai bună femeie pentru cel pe care îl iubeşti cel mai mult. Un timp preţios pentru cultivarea frumuseţii, pentru a investi în educaţie şi etichetă, şi pentru a-ţi clădi caracterul.
Pregătirea Esterei îmi aminteşte de acel timp preţios dintre trezirea dorinţei în inima unei tinere femei de a-şi împărţi viaţa cu un partener şi momentul în care păşeşte spre altar. Pentru multe, acest timp de pregătire este privit doar ca un timp de aşteptare. Femeile singure se văd adesea stând pe un raft în timp ce viaţa trece pe lângă ele sau stând pe bancă în timp ce alţii joacă pe teren. Ele nu-şi dau seama că îşi irosesc cea mai importantă perioadă a vieţii lor, că se lipsesc singure de o mare bucurie şi răsplătire şi că îi lipsesc pe viitorii lor soţi de o femeie mai virtuoasă. De asemenea, ele Îl lipsesc pe Dumnezeu de o slujitoare prin care El ar dori să facă lucruri măreţe.
Aşa cum Estera a trebuit să fie pregătită înainte de a deveni împărăteasa unui întreg ţinut, la fel şi femeia trebuie să fie pregătită înainte de a îmbrăţişa două dintre cele mai mari chemări ale vieţii: de soţie şi mamă. Estera a trebuit să înveţe obiceiurile împărăţiei căreia îi aparţinea, a trebuit să înveţe manierele vieţii de la curte şi să se confrunte cu provocările intelectuale, emoţionale şi spirituale ale unei asemenea poziţii înalte. Mai pe înţelesul nostru, Estera a trebuit să se transforme dintr-o tânără domnişoară într-o împărăteasă, înainte de a primi titlul şi de a-şi ocupa poziţia. În acelaşi fel, femeia creştină necăsătorită trebuie să înveţe legile Împărăţiei Cerurilor înainte de a se uni cu cel pe care i-l pregăteşte Dumnezeu. Ea trebuie să fie pregătită intelectual, emoţional şi spiritual nu de către slujitorii de la curte într-un templu păgân, dar de către Domnul Însuşi, Cuvântul Său şi de către alte femei ale lui Dumnezeu care au trecut prin această pregătire înainte de ea.
Singurătatea nu este o pierdere de timp sau o perioadă în care stai deoparte, ci un timp pe care Dumnezeu l-a pus deoparte special pentru femeie, pentru a o transforma în ceea ce El doreşte să fie şi pentru a o folosi în moduri în care nu ar putea să o facă după ce ea se va căsători. Singurătatea este un timp în care femeia trebuie să-şi cultive virtuţile caracteristice unei femei a lui Dumnezeu, pentru a putea oferi viitorului ei soţ şi lumii mai mult decât o faţă frumoasă.
În singurătatea ta, adu-ţi aminte că nu numai tu eşti singură, ci şi viitorul tău soţ trece prin aceeaşi perioadă ca tine. N-ar fi trist să îl întâlneşti, în cele din urmă, pe cel care urmează să fie soţul tău numai pentru a afla că el şi-a folosit singurătatea pentru a-L sluji pe Dumnezeu şi pentru a se pregăti să fie un soţ mai bun pentru tine? Şi tu nu ţi-ai folosit libertatea pe care ţi-o oferă singurătatea pentru a sluji Domnului, nici nu ai învăţat nimic din situaţiile prin care te-a trecut Dumnezeu. Nu ar fi la fel de trist să afli că soţul tău şi-a petrecut zilele de bărbat necăsătorit rugându-se zilnic pentru nevoile tale şi lucrarea lui Dumnezeu în viaţa ta, în timp ce tu nici nu te-ai rugat pentru el, nici nu ai răspuns harului lui Dumnezeu care a fost revărsat peste tine ca rezultat al rugăciunilor lui?
Va urma...
(text tradus mai demult, dar, din păcate, nu mi-am notat sursa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu