Despre smochinul blestemat

Va amintiti de momentul in care lui Isus I s-a facut foame si a mers la smochin, dar a gasit doar frunze? Ei bine, eu am citit pasajul acesta in dimineata asta si m-am gandit... Oare, daca vine Domnul la mine, se apropie de mine si ma analizeaza, va gasi El rod in mine? Va putea El sa se foloseasca de mine in momentul cand are nevoie?

La exterior poate ca arat ca o crestina buna, dar cand ma vede cineva de aproape, oare ce impresie ii dau? Vede el la mine dragoste, bucurie, pace, bunatate, credinciosie, indelunga rabdare, facere de bine, blandete si infranarea poftelor? Caci ma gandesc ca roada Duhului Sfant vrea sa o gaseasca Domnul in mine... Daca nu am aceste calitati, El nu ma poate folosi. Atunci sunt degeaba...

Dar aceste roade nu le primim automat (din pacate :) ).smile emoticon

Pomul trebuie ingrijit, udat si asteptat pana sa se formeze toate aceste "bunatati". Si fiind acasa cu copiii, sigur are Dumnezeu ocazia sa dezvolte in mine nu doar rabdarea, ci indelunga rabdare, blandetea, infranarea, pacea, bucuria, dragostea... Deci sa nu ma intristez, ci sa urmaresc scopul Domnului.

Legat de smochin, Spurgeon a spus ca primul Adam a cautat smochinul pentru frunzele lui (ca sa se acopere, dupa ce i s-au deschis ochii), dar al doilea Adam (Isus), l-a cautat pentru rodul lui. Ce minunat se leaga Biblia, nu-i asa? Si asta ne arata ca Isus cauta mereu mai adanc decat ceea ce este la vedere. Slava Lui!

Si acum va las, ca ma cheama bebele :).smile emoticon

Fiti binecuvantate!

Ramo

Ce semnifică ramurile de finic?

La intrarea în Ierusalim, Hristos a fost întâmpinat de mulţime de bărbaţi, femei şi copii, care purtau în mâini ramuri verzi de finic şi îşi manifestau bucuria, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!“

Din timpuri străvechi, ramurile de finic erau considerate simbol al biruinţei. Romanii, de pildă, obişnuiau să-şi întâmpine câştigătorii la întreceri sau biruitorii în războaie cu ramuri de finic.

La intrarea în Ierusalim acestea capătă o semnificaţie mult mai bogată: arată mai dinainte biruinţa lui Hristos asupra morţii. Cu acelaşi înţeles sunt menţionate în cartea Apocalipsei: „După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic“ (Apoc. 7:9).

Ramo