Poate te simți neapreciată sau nebăgată în seamă de soțul tău sau de copii.
Poate că tatăl sau mama ta au renunțat la tine.
Sau poate că o prietenă a încetat să te mai sune sau să-i mai pese de tine.
Poate că în ultimul timp ai lipsit mai mult de la biserică și nimeni nu s-a deranjat să te sune să vadă dacă ești bine.
Sau poate că ai ajutat pe cineva... mai mult de o singură dată... și acum ai nevoie de ei, dar ei nu sunt nicăieri de găsit.
Și poate, doar poate, te întrebi câteodată dacă nu cumva te-a uitat și Dumnezeu?
Doare. Știu.
Astăzi o să vorbim despre Geneza 40, în timp ce studiem viața lui Iosif. El a primit o haină pestriță și, din invidie, frații lui l-au vândut ca sclav în Egipt. Dar Domnul era cu Iosif.
Geneza 39:2-4 spune:"Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca. Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea."
Vedem clar că Domnul era cu Iosif și îi dădea succes în tot ceea ce făcea. Dar apoi soția stăpânului său îi spunea în fiecare zi să se culce cu ea. Iosif a refuzat de fiecare dată, până într-o zi când ea l-a apucat de haină, iar el a fugit. Și ea a rămas cu haina lui în mână.
Furioasă, ea l-a acuzat că el ar fi vrut să se culce cu ea, iar atunci stăpânul l-a aruncat în inchisoare.
În închisoare, Iosif s-a întâlnit cu paharnicul și cu pitarul împăratului. Într-o dimineață, el i-a văzut triști și i-a întrebat care este motivul. Ei au răspuns că au avut un vis, dar nu era nimeni care să intrepreteze visele.
Atunci s-a întâmplat. Iosif le-a spus interpretarea viselor. Paharnicului i-a spus că va fi eliberat din închisoare după 3 zile și i-a cerut un favor: să-și aducă aminte de el.
Geneza 40:14-15: "Dar adu-ţi aminte şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la faraon şi scoate-mă din casa aceasta.Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă."
Observăm că Iosif încearcă să apeleze la partea sentimentală a paharnicului. Îi spune o parte din povestea lui și nedreptatea pe care a suferit-o. Apoi paharnicul este eliberat, exact așa cum a prezis Iosif, dar "mai marele paharnicilor nu s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat." (Geneza 40:23).
Paharnicul l-a uitat COMPLET pe Iosif!
Nicio milă, nicio compasiune, nicio aducere aminte, nimic!
Au!
Dacă ești o femeie cu inimă mare, atunci știi cum este să îi ajuți pe oameni și apoi să fii uitată.
Sentimentele care merg mână în mână cu faptul de a fi uitat sunt întunecate.
Doare!
Doare!
Dar îmi aduc aminte de relatarea din Luca 17, când Isus i-a vindecat pe cei 10 leproși. După ce i-a vindecat, doar unul s-a întors să-I mulțumească. Numai unul! Isus l-a întrebat pe cel care se întorsese să-I mulțumească: Unde sunt ceilalți nouă?
Ceilalți nouă leproși care au fost vindecați au plecat fericiți în drumul lor, bucurându-se de vindecarea care au primit-o.
Isus a fost uitat.
Când vedem că Însuși Domnul Universului a fost uitat, ne dăm seama că nici noi nu vom scăpa de durerea de a fi uitate.
Acest lucru mă încurajează.
Deși oamenii l-au uitat pe Iosif - frații lui și paharnicul - Domnul nu l-a uitat.
Domnul se ocupa de povestea vieții lui Iosif.
Cineva a spus așa:
Dacă frații lui Iosif nu-l vindeau madianiților, Iosif nu ajungea niciodată în Egipt.
Dacă Iosif nu ajungea niciodată în Egipt, el nu era vândut lui Potifar.
Dacă el nu era vândut lui Potifar, soția lui Potifar nu-l acuza pe nedrept de viol.
Dacă soția lui Potifar nu-l acuza pe nedrept de viol, el nu ajungea la închisoare.
Dacă el nu ajungea la închisoare, nu îi întâlnea pe paharnicul și pitarul lui Faraon.
Dacă nu îi întâlnea pe paharnicul și pitarul Faraonului, nu le interpreta niciodată visurile.
Dacă nu le interpreta niciodată visurile, nu ajungea niciodată să interpreteze visurile lui Faraon.
Dacă nu ajungea niciodată să interpreteze visurile lui Faraon, nu ajungea niciodată prim-ministru.
Dacă nu ajungea niciodată prim-ministru, nu ar fi administrat niciodată cu înțelepciune țara înaintea marii foamete care s-a abătut peste ea.
Dacă nu ar fi administrat niciodată cu înțelepciune țara înaintea marii foamete, atunci familia lui rămasă în Canaan murea de foame.
Dacă familia lui rămasă în Canaan murea de foame, Mesia nu se putea trage dintr-o familie moartă.
Dacă Mesia nu se putea trage dintr-o familie moartă, atunci Isus nu venea niciodată în lumea noastră.
Dacă Isus nu venea niciodată în lumea noastră, atunci tu ai fi fost mort în păcatele tale și fără speranță în această lume. Îți mulțumesc, Isus!
Bum!
Vedem suveranitatea lui Dumnezeu lucrând în viața lui Iosif.
Aceeași suveranitate lucrează și în viața ta!!
Nu-i așa că ne simțim încurajate să știm că toate durerile și necazurile noastre slujesc unui scop măreț? Nicio lacrimă nu este risipită.
Dumnezeu te iubește. Nu ești uitată!
Umblați cu Regele,
Courtney
Acum e rândul tău:
- Te simți și tu ca Iosif? Te-ai luptat vreodată cu sentimentul că ești acuzată pe nedrept sau uitată?
- Cum L-ai văzut pe Dumnezeu lucrând spre binele tău?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu