De ce nu am chef să mă rog?

Sunt zile în care mă rog cu uşurinţă şi îmi deschid inima înaintea Domnului. Atunci primesc pace şi simt o dulceaţă aparte a Domnului. Dar aceste zile trec şi vin altele, în care simt că trebuie să mă rog, simt că un capitol pe zi din Biblie nu-mi ajunge, dar nu dau curs îndemnului interior. Mă trezesc că sunt fără chef sau obosită sau mă las cuprinsă de alte gânduri legate de copii sau de casă. Şi trec zilele aşa... Şi iar mă golesc de cuvintele Domnului, nu mai ştiu cum să încurajez pe alţii, iar atenţia mea se îndreaptă tot mai mult spre lucruri pământeşti.

M-am întrebat de ce e aşa. Şi cred că răspunsul e acesta: las prea multe lucruri fără importanţă să-mi invadeze timpul liber. Pentru că, de fapt, despre asta e vorba: cum ne folosim noi timpul liber, în condiţiile în care lucrăm normal, nu exagerăm nici cu dormitul, ne ocupăm şi de familie. Timp liber tot mai rămâne, deşi ne tot plângem că nu avem timp suficient să facem tot ceea ce ne propunem. 

Cineva (adică soţul meu) mi-a spus că nu voi putea continua cu BDF, dacă nu voi face anumite sacrificii. Şi aşa e: fără sacrificii nu reuşim să aducem roadă pentru Domnul. Poate că asta înseamnă să ne învingem oboseala sau să lăsăm alte ''distracţii'' la o parte şi să stăm înaintea Domnului pentru a primi viziunea Lui.

Şi Isus se ruga noaptea, pentru că ziua era ocupat cu predica, cu vindecarea bolnavilor şi scoaterea demonilor. Ziua lucra, iar noaptea se ruga. Şi El nu lăsa să i se scurgă energia pe lucruri de nimic, care nu aduc niciun folos (cum ar fi statul exagerat pe Internet). El s-a concentrat în fiecare moment asupra Tatălui şi apoi asupra salvării oamenilor. 

Noi ne risipim în multe lucruri care nu aduc niciun folos pentru eternitate, sub pretextul că aşa ne mai odihnim, ne mai deconectăm. 

Eu cred că Domnul ne cheamă la mai mult. Avem uşa deschisă ca să intrăm în prezenţa Lui, dar noi nu vrem să intrăm pe ea decât atunci când avem nevoie. Însă Domnul ne cheamă să ne folosim de această uşă deschisă şi pentru a-L cunoaşte mai mult pe El, pentru a-L auzi vorbindu-ne şi dându-ne direcţii clare. Pentru a avea o relaţie de iubire cu El, nu doar una de interes!

Dacă nu aş vorbi două zile cu soţul meu şi nu l-aş vedea, mi s-ar face dor de el. Aşa trebuie să fie şi cu Domnul Isus. Să mergem la El nu doar când avem nevoie de ceva, ci şi pentru că ne e dor de El, pentru că nu putem trăi fără El.

Eu ştiu că la asta sunt chemată. Şi cel mai probabil e că şi tu la fel. E timpul să luăm atitudine. Nu se ştie câtă vreme va mai avea Domnul răbdare cu noi! Ajută, Doamne!

Ramo

Nu uita (3)... nimic nu este veşnic

...nimic de pe acest pământ nu este veșnic. Nici trupul nostru, nici lucrurile, nici natura... Nici sentimentele noastre nu rămân aceleași pe o perioadă mai lungă de timp, nici starea în care ne aflăm (sărăcie sau bogăție, fericire sau necaz, boală sau sănătate). Toate se duc și apoi vin iarăși (Ecl. 3:15). Oare de ce? Ca să nu ne lipim inima de acest pământ și să privim mereu în Sus. Fie că ne merge bine sau rău, să-I mulțumim Lui pentru toate lucrurile prin care trecem și să ne punem nădejdea doar în El.  

De ce nu ne mai atinge Cuvântul Domnului?

Dacă suntem sincere cu noi însene, trebuie să recunoaştem că am ajuns insensibile la Cuvântul Domnului. El nu mai are puterea să ne schimbe, pentru că se loveşte de un zid mare: insensibilitatea noastră. 

Nu spun că respingem Cuvântul în totalitate. Nu!!! Chiar ne place să-L auzim, suntem de acord cu predicatorul şi recunoaştem că ideile prezentate în predică sunt "interesante", "bine a spus", "are dreptate", "frumoasă predică". Şi... atât! Rămânem la aprecierea intelectuală a celor auzite sau citite. Dar nu ne trece prin cap să aplicăm Cuvântul la situaţia în care suntem. Nu luăm Cuvântul pentru noi. Mesajul se potriveşte întotdeauna altuia, dar nu nouă. 

Cu o asemenea atitudine nu putem avea o viaţă spirituală activă. Vom fi lipsite de pasiune, obişnuite şi mulţumite cu rutina noastră, incapabile să ne corectăm obiceiurile nepotrivite unei creştine. 

Cred că ar ajuta un studiu mai temeinic al Bibliei, cu citirea explicaţiilor şi concordanţelor. Alte cărţi care explică pasaje din Biblie sunt bune de consultat. Şi o seriozitate mai mare legată de Cuvântul Domnului! Vorbim de Cuvântul Dumnezeului Atotputernic, Creatorul cerului şi al pământului. Nu este vorba de o carte oarecare. Să nu uităm asta!

Domnul să ne ajute!

Ramo

De ce? Pentru că așa spun eu!

Aceasta era de multe ori replica părinților mei dacă voiam să știu de ce trebuie să fac un anumit lucru. Plus că o asemenea întrebare era considerată drept obrăznicie, așa că o puneam rar.

Cred că așa au crescut mulți copii din generația mea. Însă în ziua de azi, asemenea replică nu mai merge în manifestarea autorității față de copii. Lor trebuie să le explici de ce, nu să aplici astfel de metode tiranice. Nu știu cum e mai bine. Cred că și atunci s-a exagerat și se exagerează și acum. Nu poți să-i spui copilului să facă un lucru chiar fără nicio explicație, dar nici să-i dai tot timpul explicații, iar părintele să nu mai aibă nicio autoritate. În ziua de azi se tinde spre o relație de prietenie cu copilul, în care părinții și copiii se află pe picior egal. Tu, ca părinte, nu mai poți să faci lucruri pe care copiilor să le interzici. Dacă ei nu au voie să mănânce dulciuri toată ziua, înseamnă că nici tu nu ai voie. În ziua de azi, nu mai merge replica: ,,Eu sunt adult și eu pot, îmi permit să fac cutare lucru.”

Pe mine m-a surprins băiatul meu care tocmai a început clasa I, când a observat că eu scriu cifra 1 altfel decât a învățat el și altfel decât îi spun eu la teme să o facă. Trebuie să scriu la fel ca și el, cel puțin acum când el e la începutul scrisului. Sau dacă eu îi interzic să stea la computer, dacă mă vede pe mine la computer, imediat știe să-mi atragă atenția. Asta înseamnă că cea mai bună educație este cea prin imitație – copilul vede ce face părintele și va face și el la fel. Dacă părintele nu respectă el însuși limitele pe care le impune copilului, atunci educația pe care încearcă să i-o dea nu ajunge să aibă succesul dorit. De ce? Pentru că acum trăim în altfel de vremuri și trebuie și noi, ca părinți, să ne adaptăm.

Și eu mă surprind pe mine făcând ca adult multe din lucrurile (și greșelile) pe care le-au făcut părinții mei. Ei mi-au spus cum e bine, dar dacă ei înșiși nu au respectat, eu am copiat și învățat ce au făcut ei, nu ce au spus ei.

Cred că acest lucru ne avantajează pe noi ca părinți, în sensul că această nouă abordare ne obligă să trăim sănătos, frumos și cu credință în Dumnezeu dacă vrem ca aceste trăsături să îi caracterizeze și pe copiii noștri. Ne obligă să avem grijă la felul în care ne petrecem timpul liber, la cum vorbim și la cum ne trăim viața de credință. Nu ajunge să le spunem lor să fie prietenoși, darnici și să se roage în fiecare seară, dacă noi facem exact opusul. Noi trebuie să îi direcționăm prin modelul propriu de trăire. Poate că rezultatele nu se vor vedea imediat, dar va veni și timpul recoltei.

Și viața lui Isus pe pământ a fost un exemplu pentru noi de trăire după voia lui Dumnezeu. El a venit să ne arate nouă cum să trăim, iar noi trebuie doar să urmăm modelul Lui. Să urmăm exemplul Lui și în educația copiilor noștri!

Ramo

Puterea se află în tine!

De multe ori am citit sau auzit exprimari ca si cea de mai sus sau altele asemanatoare. Serios? Care putere? De unde? Imi vine sa rad si sa ma infurii totodata ca oamenii chiar cred ca ei au vreo putere proprie. Omul e atat de slab, ca poate fi distrus doar cu niste ganduri aduse de "cineva" in mintea lui. Ganduri care sa ii aduca indoiala in suflet, disperare si deznadejde.

Puterea pe care o avem sa trecem peste necazuri ne este data de Sus, de Dumnezeu, si sunt niste mincinosi cei care spun ca puterea vine de la ei. Ei vor sa intoarca atentia oamenilor de la Dumnezeu si sa puna accentul pe om.

Iar cand nu avem putere sa trecem biruitoare sau dureaza prea mult sa vina eliberarea, poate fi din cauza ca nu cerem Domnului putere. El vrea sa Ii cerem Lui puterea, pt ca El sa primeasca recunoasterea si nu noi.

In Duhul Sfant gasim toata puterea necesara, si anume in armatura pe care ne-o pune El la dispozitie daca ne-o dorim. Sabia Duhului, scutul credintei, coiful mantuirii, in picioare ravna Evangheliei pacii... Toate acestea ne sunt neaparat necesare pt a-l invinge pe cel rau.

Si sa fim atente ca s-ar putea ca Domnul sa ne avertizeze din timp ca ne asteapta atacuri din partea celui rau. El poate sa ne vorbeasca in rugaciune sau in vis sau prin Cuvant. Si atunci sa continuam sa ne rugam, chiar daca nu reusim sa pronuntam prea multe cuvinte. Sa stam inaintea Lui si sa asteptam de la El eliberarea. Caci va veni, de la El si prin puterea Lui! Amin.

Ramo

Nu uita (2)...este în regulă să plângi

 Lacrimile eliberează, curăță și înmoaie sufletul. Ele străpung cerul și ating inima lui Dumnezeu.

F.B. Meyers a scris: “Isus a plâns. Petru a plâns. Hristos stă lângă fiecare persoană care se tânguiește și îi spune: ‚ Plângi, copilul Meu; plângi, căci și Eu am plâns.’

         Lacrimile sunt materialul din care cerul își țese cel mai strălucitor curcubeu.” 

Ramo

Săptămâna aceasta am învățat că... (2)

Domnul mă cheamă la mai mult. Am ușa deschisă ca să intru în prezența Lui, dar eu intru pe ea doar cînd am nevoie de ceva. Însă Domnul dorește să folosesc această ușă deschisă și pentru a-L cunoaște mai mult pe El, pentru a-L auzi vorbindu-mi și dându-mi direcții clare. Pentru a avea o relație de iubire cu El, nu doar una de interes!

Ramo

Nu uita (1)

…când ai o cerere înaintea lui Dumnezeu, oricât de bună și îndreptățită ți se pare ea, să ceri să se facă voia Domnului mai presus de orice. Doar El are imaginea completă a vieții tale și știe ce e mai bine pentru tine. Ca un Tată care te iubește!

...orice binecuvântare vine însoțită de o responsabilitate. De aceea, când ți se va împlini cererea, nu te vei putea culca pe o ureche. Poate va fi nevoie să o protejezi, să o îngrijești, să o împarți cu alții. Bucură-te, așadar, de clipa prezentă! Până la urmă, poți să fii sigur doar de acum și aici.

Ramo

Femeia din Proverbe 31

''10. Cine poate gasi o femeie cinstita? Ea este mai de pret decat margaritarele.

11. Inima barbatului se increde in ea, si nu duce lipsa de venituri.

12. Ea ii face bine, si nu rau, in toate zilele vietii sale.

13. Ea face rost de lana si de in si lucreaza cu maini harnice.

14. Ea este ca o corabie de negot; de departe isi aduce painea.

15. Ea se scoala cand este inca noapte si da hrana casei sale si imparte lucrul de peste zi slujnicelor sale.

16. Se gandeste la un ogor si-l cumpara; din rodul muncii ei sadeste o vie. -

17. Ea isi incinge mijlocul cu putere si isi oteleste bratele.

18. Vede ca munca ii merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.

19. Ea pune mana pe furca, si degetele ei tin fusul.

20. Ea isi intinde mana catre cel nenorocit, isi intinde bratul catre cel lipsit.

21. Nu se teme de zapada pentru casa ei, caci toata casa ei este imbracata cu caramiziu.

22. Ea isi face invelitori, are haine de in subtire si purpura.

23. Barbatul ei este bine vazut la porti, cand sade cu batranii tarii.

24. Ea face camasi si le vinde si da cingatori negustorului.

25. Ea este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine.

26. Ea deschide gura cu intelepciune, si invataturi placute ii sunt pe limba.

27. Ea vegheaza asupra celor ce se petrec in casa ei, si nu mananca painea lenevirii.

28. Fiii ei se scoala si o numesc fericita; barbatul ei se scoala si-i aduce laude zicand:

29. "Multe fete au o purtare cinstita, dar tu le intreci pe toate."

30. Dezmierdarile sunt inselatoare, si frumusetea este desarta, dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata.

31. Rasplatiti-o cu rodul muncii ei, si faptele ei s-o laude la portile cetatii.''

Initial am vrut sa iau acest text si sa-l analizez verset cu verset. Am crezut ca acestea sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o femeie pentru ''a fi laudata'' si placuta Domnului. Daca citim textul din acest punct de vedere, femeia aceasta este perfecta - ea poate sa le faca pe toate, nu ii lipseste nimic. Este femeia ideala: poate sa coase, sa toarca, face cumparaturi intelepte, chiar si la afaceri este priceputa, stie sa faca haine, stie sa vorbeasca cu intelepciune, este foarte harnica, iar cei din jur o lauda si o pretuiesc pt ceea ce face. Nici macar noaptea nu se odihneste.

Femeia aceasta are familie si casa. Inseamna ca celelalte femei singure, poate vaduve, nu fac destul si nu se aseamana cu aceasta femeie din Proverbe? Inseamna oare ca femeia este implinita si se defineste doar prin a avea copii, sot si casa?

In viata reala exista tot felul de femei - femei casatorite si cu copii, femei casatorite dar fara copii, femei necasatorite, femei vaduve, femei misionare si necasatorite. Ele valoreaza mai putin oare in ochii Domnului?

Cheia acestui pasaj cred ca este data de cuvintele ''FEMEIA CARE SE TEME DE DOMNUL VA FI LAUDATA''. Aici se includ atat femeile casatorite cat si cele necasatorite. Important este sa fii o femeie tematoare de Dumnezeu, care ai o relatie adevarata cu Domnul, iar atunci tot ceea ce vei face, vei face cu pasiune si daruire ca pentru Domnul.

''Cine poate gasi o femeie cinstita?'' sau ''Cine poate gasi o femeie DE VALOARE?'' (aceasta este traducerea din limba ebraica). Femeia de valoare este femeia care Il are in centrul vietii ei pe Dumnezeu, pentru ca atunci i se vor ordona corect si celelalte prioritati si va fi placuta Domnului si oamenilor. DOMNUL ESTE CEL CARE NE DEFINESTE PE NOI, NU FAMILIA, COPIII, CARIERA.

Am citit ca, de fapt, acest pasaj este un poem, iar fiecare verset incepe in ordine alfabetica cu o litera din alfabetul ebraic, si ca publicul tinta sunt BARBATII. Pentru ei este compus, ca sa stie la ce sa se uite la o femeie atunci cand vor sa se insoare, dar si ca sa aprecieze femeia pe care o au deja langa ei pentru ceea ce face. Nici nu se stie exact daca aici este vorba de O SINGURA FEMEIE CARE ARE TOATE ACESTE CALITATI, sau e vorba de mai multe femei ale caror calitati sunt puse impreuna.

Eu ma uit la mine si ma uit si la alte femei si vad ca fiecare avem cel putin o dominanta. Nu putem sa fim bune la toate si sa le facem pe toate perfect. Si cred ca nici Domnul nu ne-a facut asa. Pana acum am crezut ca trebuie sa stiu sa fac tot ce face aceasta femeie descrisa in Proverbe 31, dar acum ma simt usurata stiind ca PRIMA MEA PRIORITATE TREBUIE SA FIE DOMNUL, iar atunci celelalte lucruri se vor ordona frumos in viata mea. El imi va spune ce sa fac si cand sa fac. Ce sa aleg si la ce sa renunt. Si atunci El ma va lauda asa cum stie cel mai bine sa o faca. Oamenii nu ne apreciaza intotdeauna corect, dar Domnul sigur o face.

Femeia care se teme de Domnul, intr-adevar va fi o femeie harnica si nu va pune accent pe frumusetea fizica si pe lucrurile pieritoare. Ea va sti sa desparta lucrurile de valoare de cele fara valoare vesnica, indiferent daca ea este casatorita sau singura sau daca are copii sau nu.

VOI CE GANDURI AVETI CU PRIVIRE LA FEMEIA DESCRISA IN ACEST PASAJ?

Ramo

Săptămâna aceasta am învăţat că...

...e mai bine să mă uit la Domnul decât la mine însămi. Dacă mă concentrez asupra mea şi a situaţiei mele, nu reuşesc decât să mă întristez, pentru că mă văd nevrednică, incapabilă de anumite lucruri şi limitată. Dar în Domnul am tot ceea ce mie îmi lipseşte. Iar acolo unde sunt eu slabă, are El ocazia să Îşi arate măreţia. Deci slăbiciunea mea înseamnă puterea Lui, dacă mă concentrez asupra Lui şi Îi cer cu credinţă să lucreze. În Domnul am tot ceea ce mie îmi lipseşte! Slavă Lui!

Ramo

Femeile Bibliei - Maria, mama lui Isus

MARIA

Referința biblică:

Matei 1; 2; 12:46; Luca 1; 2; Ioan 2:1-11; 19:25; Fapte 1:14

Semnificația numelui:

Femeia onorată mai presus de toate femeile

Relații familiale:

Mama Domnului Isus și soția lui Iosif, fiul lui Eli.

Detalii interesante despre Maria:

·        Maria a fost o fecioară săracă dintr-un sat lipsit de importanță - Nazaret.

·        Maria a rămas în mod miraculous însărcinată de la Duhul Sfânt și L-a născut pe Isus, Salvatorul lumii.

·        În afară de Isus, numit și întîiul ei născut (Luca 2:7), ea a mai născut și patru băieți și câteva fete.

·        În timpul slujirii lui Isus, niciunul din frații Lui nu au crezut în El. Doar după ce a murit și a înviat, ei au crezut în El ca și Fiu al lui Dumnezeu.

·        Maria ducea o viață sfântă înaintea lui Dumnezeu, iar El era cu ea.

·        Maria a crezut cuvintele îngerului când a anunțat-o că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu.

·        Maria s-a văzut în continuare smerită și nevrednică înaintea Domnului, chiar dacă știa că i se făcuse mare har să fie aleasă tocmai ea să dea viață Fiului lui Dumnezeu (Luca 1:48).

·        Maria nu I-a putut oferi lui Isus o viață înstărită, nici o educație aleasă, dar I-a oferit o casă plină de prezența lui Dumnezeu.

·        Maria a învățat să asculte de Isus și să I se supună Lui ca și lui Dumnezeu.

·        Maria a stat la cruce plină de durere pentru fiul ei, dar știa că Isus se afla în continuare în voia lui Dumnezeu.

Ce învățăm noi de la Maria:

·        Nu contează cât de neînsemnate suntem noi în societate. Domnul ne poate folosi dacă avem inima în totalitate predate Lui.

·        Să rămânem smerite, chiar dacă Domnul ne încredințează o lucrare de mare importanță.

·        Să-L credem pe Domnul pe cuvânt, oricât de imposibil de realizat ni s-ar părea promisiunea Lui.

·        Să nu ne fie teamă să acceptăm planul Lui pentru viața noastră.

·        Să rămânem lângă Domnul, chiar dacă îndeplinirea lucrării Lui ne aduce și suferință.

·         Să ne supunem Domnului și să nu-I spunem noi Lui ce să facă.

Ramona

Femeile Bibliei - Marta

Referința biblică:

Luca 10:38-42 și Ioan 11; 12:1-3

Semnificația numelui:

Doamnă

Relații familiale:

Sora Mariei și a lui Lazăr. Ei locuiau împreună în Betania.

Detalii interesante despre Marta:

• Marta i-a primit pe Isus și pe ucenicii Săi în casa ei.
• Marta s-a lăsat distrasă de slujirea ei, când ar fi trebuit să asculte învățătura lui Isus.
• Ea s-a plâns că Maria, sora ei, nu renunță și ea la ascultarea învățăturii pentru a veni să slujească împreună cu ea.
• Prin repetarea numelui ei - Marto, Marto - Isus începe să o mustre cu dragoste.
• Marta Îl iubea pe Isus și Isus o iubea pe ea.
• Ea s-a dus să-L întâlnească pe Isus, când El se îndrepta deja spre casa ei din cauza morții lui Lazăr.
• Marta avea credința că Isus ar fi putut să-i vindece fratele.
• Marta avea credința că orice ar cere Isus lui Dumnezeu, El va primi.
• Marta credea în învierea de apoi.
• Ea a mărturisit că Isus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a venit în lumea noastră. 

Ce învățăm noi de la Marta:

• Să ne deschidem inimile și casele în fața lui Isus.
• Să fim ospitaliere.
• Să nu devenim atât de ocupate cu slujirea noastră, încât să neglijăm timpul de citire al Cuvântului.
• Avem nevoie să petrecem timp în Cuvântul Domnului pentru a crește spiritual.
• Atât slujirea cât și învățarea sunt îndatoriri ale vieții de creștin.
• Atât slujirea cât și învățarea Cuvântului trebuie făcute spre gloria lui Dumnezeu.
• Întârzierea lui Isus cu răspunsul nu înseamnă neapărat un refuz, ci poate fi o ocazie pentru arătarea gloriei lui Dumnezeu.
• Isus cunoaște exact momentul când trebuie să se arate gloria lui Dumnezeu.
• Ne putem încrede în Isus cu îngrijorările, tristețile și responsabilitățile noastre.  

Trăind în această lume ocupată și agitată, cred că toate ne putem regăsi în Marta. Găsirea unui echilibru între învățare și slujire este o luptă pentru multe dintre noi, dacă suntem sincere cu noi însene. Să nu uităm să-I cerem lui Isus să ne ajute. El este mai mult decât dispus să ne ajute în acest domeniu al vieții noastre.

Mulțumesc, Laurie Messer de la Grace Filled Moments, pentru acest studiu concis și plin de substanță.

Ramona

Nu te da bătută!

"Să nu obosim în facerea binelui; 

căci, la vremea potrivită, vom secera, 

               dacă nu vom cădea de oboseală." (Gal. 6:9)

Nu știu cum se face, dar atunci când facem binele, se și întâmplă să obosim repede și vrem să ne oprim. Poate că noi, ca femei (sau ca oameni în general), dorim să fim observate, apreciate și încurajate de pe margine (îmi vin în minte alergătorii de la un maraton care sunt aplaudați și încurajați de pe margine). Vă întreb eu: oare câștigă cel care e aplaudat și încurajat de cei mai mulți de pe margine? Poate că există și favoriți, dar eu cred că ajunge primul cel care are în el motivația puternică și dorința de a câștiga. Acesta nu se uită la câți îl aplaudă sau nu. Nu-l interesează dacă se va bucura cineva pentru el sau nu la sosire. Nu! El are scopul lui bine conturat în minte și vrea să câștige, indiferent de reacția oamenilor din jur față de el.

Mă gândesc de multe ori că un credincios este ca un sportiv de performanță. Pentru a avea rezultate bune și foarte bune, sportivul trebuie să fie foarte disciplinat, hotărât și concentrat pe ținta lui: de a ajunge pe primul loc la concurs. O, iar locul acesta nu se câștigă ușor! Iar sportivii, chiar dacă își rup un picior sau într-o zi nu se pot antrena, ei nu se dau bătuți. Nu renunță așa ușor. Merg la doctor și se tratează dacă sunt accidentați, sau dacă un antrenament nu a mers bine, a doua zi o iau de la capăt până le reușește. 

Profesoara mea de română din școala generală mi-a scris pe panglică la terminarea clasei a opta: Luptă, că poți! Mi-au rămas în memorie aceste cuvinte până în ziua de azi. De atunci, de fiecare dată când ceva mi se pare prea greu sau simt că aș vrea să renunț, îmi aduc aminte de cuvintele scrise pe panglică: Luptă, că poți!

Noi trebuie să luptăm, pentru că suntem fiicele Celui Preaînalt!

Poate că am obosit să tot facem curat în casă și nimeni să nu observe și să spună un "Mulțumesc!" (culmea că imediat observă când e dezordine!). 

Poate că am obosit să-i spunem copilului să vorbească frumos, pentru că el oricum nu vrea să asculte.

Poate că am obosit să ne rugăm pentru cei nemântuiți din familiile noastre, pentru că oricum nu se vede nicio schimbare în ei.

Poate că am obosit să ne mai păstrăm curate pentru viitorul soț...

Poate că am obosit să mai facem voia Domnului, pentru că oricum El nu pare să răspundă așa cum ne așteptăm noi. 

Să vă spun ceva: e în regulă să obosim, dar nu e în regulă să renunțăm.

Să nu renunțăm niciodată la binele pe care îl facem, căci "la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală."

Fie că vede cineva și apreciază, fie că nu, noi să continuăm să facem voia Domnului, știind că El nu lasă nimic nerăsplătit! La punctul de SOSIRE  se află Domnul cu cununa noastră în mână!

Ce s-ar mai bucura cel rău să renunți! El abia așteaptă să te vadă că renunți și apoi să-ți șoptească: "Vezi? Nu ai fost în stare! Tu nu poți. Nu ești capabilă de nimic." Și apoi îți va arăta pe alții care pot și te va afunda pe tine în dezamăgire și plâns de milă. 

Luptă alături de Domnul! Ia jugul Lui asupra ta, pentru că de cealaltă parte se află El și te va ajuta să duci povara.

Luptă, pentru că nu lupți singură!

Dacă ai nevoie să mă rog pentru tine, dă-mi de știre în comentarii.

Domnul să te binecuvânteze și să te întărească!

Ramona

Femeile Bibliei - Ana

Proorociţa Ana, de Rembrandt van Rijn

Rembrandt [Domeniu public], via Wikimedia Commons

Referinţa biblică:

Luca 2:36-38

"Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului."

Semnificaţia numelui:

Favoare sau Har

Relaţii familiale:

Fata lui Fanuel, care era din tribul lui Aşer

Detalii interesante despre Ana:

• Ana a fost proorociţă.
• Ana L-a slujit pe Dumnezeu şi I-a rămas credincioasă chiar şi la bătrâneţe.
• Ana s-a dedicat slujirii în templu şi nu s-a lăsat cuprinsă de amărăciune după moartea soţului ei.
• Ana L-a slujit pe Dumnezeu prin rugăciuni şi post.
• Ana I-a adus mulţumiri lui Dumnezeu.
• Ana a vorbit despre Dumnezeu cu toţi cei din jurul ei.
• Ana a rămas văduvă după şapte ani de căsnicie şi nu a avut niciun copil.
• Ana a fost martoră la împlinirea profeţiilor Vechiului Testament cu privire la naşterea lui Mesia, când bebeluşul Isus a fost adus la templu de către părinţii Lui la 40 de zile de la naşterea Sa. 

Ce învăţăm noi de la Ana:

• La fel cum Ana a crezut în proorociile Vechiului Testament cu privire la naşterea lui Mesia, tot aşa şi noi trebuie să credem în proorociile Noului Testament cu privire la cea de-a doua venire a lui Isus.
• Să recunoaştem cine este Isus - Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru cei păcătoşi, pentru ca relaţia noastră stricată cu Dumnezeu să poată fi restaurată.
• Să vorbim despre Vestea Bună care este Isus Hristos şi despre a doua Lui venire cu toţi oamenii!
• Binecuvântarea de a rămâne o slujitoare credincioasă lui Dumnezeu chiar şi la o vârstă înaintată.
• Pentru văduve: dedicaţi-vă lui Dumnezeu, care promite să fie ca un soţ pentru voi (Isaia 54:4).
• Să fim femei care se închină constant lui Dumnezeu prin rugăciuni şi post, şi să fim nelipsite de la adunarea cu ceilalţi credincioşi. 
• Să trăim o viaţă controlată în care firea să fie crucificată, pentru a ne putea dedica postului şi rugăciunii.
• Să avem răbdare atunci când aşteptăm răspuns la rugăciunile noastre.
• Să nu uităm să aducem mulţumiri pentru răspunsurile primite la rugăciuni.

Mulțumesc, Laurie Messer de la Grace Filled Moments, pentru acest studiu concis și plin de substanță.

Ramona

Femeile Bibliei - Sara

O zi mai târziu, dar sunt aici:

SARA

Referința biblică:

Geneza capitolele 11-23; Romani 4:19, 9:9; Evrei 11:11; 1 Petru 3:6

Semnificația numelui:

Prințesă

Relații familiale:

Fiica lui Terah, soția lui Avraam (și sora lui vitregă) și mama lui Isaac.

Detalii interesante despre Sara:

·        Sara și Avraam au avut același tată, dar mame diferite (Geneza 20:12).

·        Sara a fost soția loială a lui Avraam.

·     Sara a fost femeia care trebuia să-l nască pe fiul ce i-a fost făgăduit lui Avraam.

·     Ea era stearpă și a râs cu îndoială atunci când L-a auzit pe Domnul promițându-I lui Avraam că li se va naște un fiu.

·        Sara și-a pierdut răbdarea așteptând împlinirea făgăduinței și, în consecință, l-a convins pe soțul ei să o ia pe roaba ei, Hagar, și să aibă un copil prin ea.

·        Dar sămânța promisă de Dumnezeu nu va veni decât din pântecele Sarei.

·       Dumnezeu i-a schimbat numele Sarei (numele ei fusese initial Sarai), pentru a-Și confirma promisiunea că Sara într-adevăr va naște fiul promis.

·        Dumnezeu Și-a ținut promisiunea și le-a dat un fiu.

·       Avraam și Sara i-au pus fiului lor numele Isaac, care înseamnă “râs”, ca semn de aducere aminte că atât Sara cât și Avraam au râs când au auzit promisiunea Domnului, unul râzând de îndoială, iar celălalt de bucurie.

·        Sara a murit la vârsta de 127 de ani.

Ce învățăm noi de la Sara:

·        Dacă Domnul ne-a făcut o promisiune, să nu ne pierdem speranța că El Își va împlini promisiunea.

·        Să nu ne îndoim de promisiunile lui Dumnezeu.

·        Să nu ne grăbim să o luăm înaintea lui Dumnezeu; timpul Său este perfect.

·        Dumnezeu va împlini fiecare cuvânt al Său.

·       Domnul are un plan pentru viața noastră, pe care nimeni altcineva nu-l poate împlini.

·        Să fim atente la felul în care ne folosim influența asupra soților noștri.

·       Să fim atente la modul în care Domnul Își confirmă promisiunea față de noi, în timp ce așteptăm împlinirea făgăduinței.

Mulțumesc, Laurie Messer de la Grace Filled Moments, pentru acest studiu concis și plin de substanță.

Ramona

Femeile Bibliei - Rut

Luna martie este luna femeii, ca să zicem așa. Și m-am gândit să sărbătorim această lună prin studierea câtorva femei ale Bibliei. De acum încolo, voi publica în fiecare sâmbătă câte o femeie. Am găsit pe această temă un blog foarte bun și am primit permisiunea, cu multă deschidere și bucurie din partea autoarei Laurie Messer, de a traduce aceste studii de pe blogul ei Grace Filled Moments.

Prima femeie pe care vreau să o studiem este RUT.

Referința biblică:

Cartea Rut; Matei 1:5 

Semnificația numelui:

Prietenă minunată 

Relații familiale:

Nora lui Naomi; Văduva lui Mahlon; Soția lui Boaz; Mama lui Obed; Străbunica regelui David. 

Detalii interesante despre Rut:

·  Rut a fost o văduvă care a ales să rămână împreună cu soacra ei.

·  Ruth i-a fost credincioasă lui Naomi și a iubit-o cu adevărat.

·  A ales să-și părăsească familia din Moab și pe idolii falși ai lui Baal, pentru a pleca împreună cu Naomi în Betleem.

·  Rut a fost o închinătoare devotată a adevăratului Dumnezeu.  

·  Lui Rut nu i-a fost teamă de viitorul necunoscut care o aștepta în Betleem. 

·  Ea a ascultat de sfatul lui Naomi, o femeie în vârstă. 

·  Lui Rut nu i-a fost rușine de munca de jos împreună cu săracii pe câmpurile lui Boaz, ca să se întrețină pe ea și soacra ei.

·  Rut a căpătat trecere în ochii lui Boaz, care le-a poruncit secerătorilor să lase înadins spice în urma lor pentru ea.

·  Rut a devenit soția lui Boaz după ce a ascultat de sfatul lui Naomi.

·  Rut și Boaz au avut un fiu, pe nume Obed.

·  Rut face parte din linia genealogică a lui Isus.

Ce învățăm noi de la Rut:

·  Relațiile cu femeile mai în vârstă, ca în Tit 2, sunt importante.

·  Să fim loiale și altruiste în relațiile noastre.

·  Să fim alături de cei care au suferit același fel de pierdere ca și noi.

·  Să nu ne rușinăm de munca de jos dacă nu avem altă soluție pentru a ne întreține familia.

·   Dumnezeu are un plan bun pentru viețile noastre.

·   Atunci când ni se pune în față o alegere, să alegem întotdeauna calea care ne duce spre Dumnezeu.

·   Să avem încredere că Dumnezeu se află în controlul situațiilor noi pe care le avem de înfruntat.

• Dumnezeu se poate folosi de orice viață care Îi este încredințată Lui, pentru a-Și duce planul la îndeplinire.  

Mulțumesc, Laurie Messer de la Grace Filled Moments, pentru acest studiu concis și plin de substanță.

Ramona