Sunt aici. De ce te ingrijorezi?

Saptamana trecuta vorbeam cu fetele din grupul meu de studiu si le spuneam ca ma ingrijorez pentru unul din baietii mei, din cauza ca nu prea vrea sa manance. E foarte dificil cand vine vorba de mancare. Sunt sigura ca multe mame trec si ele pe aici cu copiii lor.

Ei bine, cand am pomenit ca imi fac griji, parca am simtit in sinea mea ca Il intristez pe Dumnezeu. E ca si cum El mi-ar fi spus: "Eu sunt aici. De ce iti faci griji? De ce nu Imi spui Mie despre problema ta? Eu te pot ajuta!"

Sunt sigura ca Dumnezeu, asa cum spune si Cuvantul Lui, nu vrea sa ne facem griji pentru nimic, tocmai pentru ca El este de partea noastra si ne poate ajuta. Insa ajutorul Lui vine atunci cand Il chemam. El nu lucreaza peste vointa noastra, desi, sa fim sincere, El ne ajuta totusi foarte mult, chiar daca nu I-o cerem intotdeauna, pentru ca ne iubeste intr-un mod atat de profund. Dar, daca Ii cerem ajutorul si implicarea intr-o anumita situatie, atunci problema se rezolva impreuna cu Dumnezeu. Nu ne mai purtam singure povara, pentru ca Il facem pe El partas la tot ceea ce ni se intampla. Pacea vine peste noi si Dumnezeu se implica in problema in care L-am chemat. E atat de minunat sa stim ca nu suntem singure in problema noastra! Dar pentru aceasta trebuie sa invatam valoarea rugaciunii. A acelei stari de vorba cu Dumnezeu, ca si cum El ar fi in fatza noastra si am discuta direct cu El.

Dumnezeu vrea atat de mult sa vorbim cu El! Pacea noastra se afla la distanta de o rugaciune. Avem sansa ca orice problema intampinam sa o transformam in motiv de rugaciune si nu in motiv de ingrijorare.

De aceea, draga mea cititoare, spune-I in seara aceasta Domnului ce te apasa si asteapta ca El sa raspunda! O va face cu siguranta, daca esti atenta!

Ramo

3 sfaturi sau mai degrabă 3 porunci?

Când am citit versetul de mai sus, am zis iniţial că sunt sfaturi. Dar, după ce am meditat puţin mai mult la el, am ajuns la concluzia că este vorba mai degrabă de nişte porunci.

Bucuraţi-vă!

Fiţi răbdători!

Stăruiţi!

E ca şi cum nu ni se dă altă opţiune. Asta e ceea ce trebuie să facem ca şi copii ai lui Dumnezeu. Şi ce altă opţiune am putea să avem? Să fim triste, fără nădejde, fără răbdare (ceea ce duce la nervi şi disperare) şi cu o viaţă de rugăciune slabă. Nu prea suntem încântate de această alternativă, nu?

Dar Domnul ne arată o cale mai bună, care face bine stării noastre interioare, cât şi relaţiei noastre cu oamenii si cu El.

Bucuraţi-vă în nădejde - bucuria ta e exterioară, o văd oamenii (ei nu te vad tristă şi apăsată, deşi poate ai avea motive)

Fiţi răbdători în necaz - răbdarea nu se vede, e o calitate interioară, care face mult bine sufletului tău. Şi cum se poate dezvolta răbdarea, dacă nu în condiţii care să scoată din tine ori răbdare ori nervi şi disperare.

Stăruiţi în rugăciune - o rugăciune este de multe ori insuficientă. Aici este vorba despre relaţia ta cu Dumnezeu, despre faptul că vii la El cu problema ta în loc să te jeleşti la oameni. Poate că te întrebi: De ce trebuie să stărui în rugăciune? De ce nu ajunge o rugăciune şi gata? De ce are Dumnezeu nevoie de rugăciunile mele?

Ei bine, Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile tale şi ar putea foarte bine să-ţi rezolve problema la clipita ochiului. Dar, câteodată nu o face. De ce? Pentru că Îi e drag să stea de vorbă cu tine. Vrea să se întâlnească mai des cu tine, să-ţi descopere din lucrurile Lui, să vezi că El este prietenos şi dulce. Poate dacă ţi-ar rezolva problema imediat, tu nu ai mai veni la El şi a doua zi. Te-ai lua cu ale tale şi ai uita de El.

Prin urmare, ce atitudine trebuie să avem în necaz? SĂ NE BUCURĂM, SĂ RĂBDĂM ŞI SĂ STĂRUIM ÎN RUGĂCIUNE! Să ne ajute Dumnezeu!

Ramo