În ultimul timp auzim
tot mai multe predici în care ni se spune cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi
cât de mult Îi pasă de noi. Şi acest lucru este adevărat, fără nicio îndoială!
Domnul ne iubeşte! Dar, în special aceia care au crescut în biserică sau sunt întorşi
de mult timp la Domnul, ştiu lucrul acesta deja. Eu îl ştiu foarte bine. Prietenii mei pocăiţi
îl ştiu foarte bine.
Deşi cred că este bine
să ni se spună că Domnul ne iubeşte, aş dori să mi se aducă aminte şi că eu trebuie
să-L iubesc pe Dumnezeu. Problema nu se pune dacă El ne iubeşte pe noi, ci mai
degrabă, Îl iubim noi pe El?
Noi ştim că suntem
iubiţi de Dumnezeu, dar mulţi dintre noi conştientizăm acest lucru mai mult la
nivel teoretic decât practic. „Nu e
adevărat!” aţi spune imediat. Dar lucrul acesta se vede din comportamentul
nostru, deoarece, dacă ne-am apropia de El suficient cât să-I simţim dragostea,
ne-am simţi îndatoraţi, nevrednici şi peste măsură de recunoscători. Am căuta
să-I facem pe plac cu orice preţ şi dorinţele Lui ar prima în viaţa noastră.
În schimb, noi
preferăm să ducem o viaţă relativ independentă de Domnul în timpul săptămânii.
Ne rezolvăm problemele după cum ştim noi mai bine, în funcţie de situaţie şi
fără să-L întrebăm pe El. Citim Cuvântul în fugă şi ne rugăm superficial. Şi
vedem că se poate şi aşa... Iar Dumnezeu devine doar barca de salvare atunci
când lucrurile ne scapă de sub control şi nu mai ştim ce să facem.
Mai mult, dragostea
noastră de Dumnezeu se vede şi din felul în care îi iubim pe cei din jur. Dar
dacă suntem deja atinşi de microbul acesta al indiferenţei şi nepăsării care
există în lume, e clar cum ne iubim semenul. Şi nu spun că eu aş fi mai bună.
Pentru că nu sunt. Observ şi la mine o indiferenţă care mă doare. Îmi doresc să
iubesc ca şi Isus şi ştiu că El îmi cere acest lucru. Dar neglijenţa faţă de
rugăciune plus noul mod în care am ajuns să relaţionăm cu oamenii – mai mult de
la distanţă prin invenţia aceasta numită Internet – ne face reci şi incapabili
de o iubire adevărată ca în 1 Corinteni 13.
Să ne întoarcem la
rugăciune! Să ne întoarcem la post! Doar aşa va putea Domnul să aprindă în noi
dragostea adevărată faţă de El şi de semeni. Dacă nu vom face asta, îi vom
critica mereu pe oameni şi nu îi vom putea iubi cu iubirea lui Hristos. Vom
face diverse lucrări, dar nu din dragoste de oameni, ci mai degrabă din
mândrie, ca să fim văzuţi şi apreciaţi. Iar Domnul va şti, pentru că El ne vede
inimile.
Eu ştiu că am nevoie
de mai multă apropiere de Domnul, ca să învăţ de la El cum să iubesc cu
adevărat. Tu cum stai cu dragostea?
Ramona
