M-am căsătorit oare cu persoana greşită? (Geneza 24-25)

Se întâmplă să treci câteodată prin zile grele în căsnicia ta şi să te întrebi dacă nu cumva te-ai căsătorit cu persoana greşită? Poate că partenerul tău nu ţi-a împlinit aşteptările sau s-a schimbat într-o altă persoană pe care nu o recunoşti. Ce faci atunci?

În Geneza 24 şi 25 vedem o frumoasă poveste de dragoste când Dumnezeu conduce lucrurile pentru ca Rebeca să se mărite cu Isaac.

Slujitorul lui Avraam este trimis în Nahor. Acestea sunt cuvintele slujitorului:

"Fa ca fata careia ii voi zice: "Pleaca-ti vadra, te rog, ca sa beau" si care va raspunde: "Bea si am sa dau de baut si camilelor tale" sa fie aceea pe care ai randuit-o Tu pentru robul Tau, Isaac! Si prin aceasta voi cunoaste ca Te-ai indurat de stapanul meu." (Geneza 24:14)

Înainte ca slujitorul să termine de vorbit, apare frumoasa Rebeca şi împlineşte cuvintele lui!

Boom! Şi dintr-o dată avem o legătură de dragoste!

Apoi slujitorul merge la tatăl şi fratele Rebecăi şi îi cere mâna. Cererea este acceptată şi nu trece mult până Rebeca îşi lasă familia şi merge într-o ţară străină. Uitaţi acum cum se desfăşoară această căsătorie:

"Rebeca a ridicat si ea ochii, a vazut pe Isaac si s-a dat jos de pe camila. Si a zis robului: "Cine este omul acesta care vine inaintea noastra pe camp?" Robul a raspuns: "Este stapanul meu!" Atunci ea si-a luat marama si s-a acoperit. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le facuse. Isaac a dus pe Rebeca in cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit-o. Astfel a fost mangaiat Isaac pentru pierderea mamei sale." (Geneza 24:64-67)

Potrivire făcută în cer, nu-i aşa? Bine, aproape...

Adică, într-adevăr, totul a fost în mod suveran orchestrat de Dumnezeu. Rebeca a avut un duh de încredere care a condus-o să îşi lase familia şi să se mărite cu Isaac. Şi totul pare frumos până... apar copiii.

În Geneza 25, vedem că Rebeca este stearpă. Din nou oamenii aleşi ai lui Dumnezeu trebuie să se bazeze pe El pentru a le deschide pântecele. După rugăciunea lui Isaac, Rebeca naşte gemeni. Dar sarcina ei nu pare a fi una obişnuită, pentru că bebeluşii se luptă ÎN PÂNTECELE EI! 

Puteţi să vă imaginaţi asta? Şi ea merge şi Îl întreabă pe Domnul, iar El îi răspunde:

"Doua neamuri sunt in pantecele tau, si doua noroade se vor desparti la iesirea din pantecele tau. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decat celalalt. Si cel mai mare va sluji celui mai mic." (Geneza 25:23)

Aceasta era o profeţie a ceea ce va urma. Esau şi Iacov se vor naşte, iar Iacov va fura binecuvântarea lui Esau. Şi aici apare problema: Isaac îl favoriza pe Esau, iar Rebeca îl favoriza pe Iacov. Şi aceasta a dus la dispute în căsnicia lor. 

Rebeca a pus la cale un plan pentru a-l înşela pe propriul ei soţ, ca să-i dea dreptul de întâi născut fiului ei favorit. 

Dezamăgire, Manipulare, Aşteptări Neîmplinite.

În Geneza 27:33 vedem cum răspunde Isaac la înşelăciunea Rebecăi:

" Isaac s-a inspaimantat foarte tare (sau "a tremurat foarte tare") si a zis: "Cine este atunci cel ce a prins vanat si mi l-a adus? Eu am mancat din toate, inainte de a veni tu, si l-am binecuvantat. De aceea va ramane binecuvantat."

Oh, mai putem spune că aceasta a fost o legătură încheiată în cer? Nu cred că acesta este sentimentul lui Isaac în momentul în care descoperă înşelăciunea. Dar el nu s-a căsătorit cu persoana greşită. Ştim clar cum a ajuns el să se căsătorească cu Rebeca. iar această femeie trebuia să o aibă Isaac de soţie.

De multe ori, căsnicia începe pe flori, dar pe măsură ce trec anii şi apar conflicte, ajungem să ne uităm la persoana de lângă noi şi să ne întrebăm: "Ce am făcut?" Aud atâtea femei spunând că el nu este cel pe care şi-l închipuiau ele şi că s-au măritat cu persoana greşită.

Căsnicia nu este lucru uşor. Pe măsură ce am citit relatări despre bărbaţi şi femei neprihăniţi din Biblie, îmi dau seama că şi căsniciile lor erau o luptă. Văd durerea şi suferinţa pe care păcatul le cauzează în căsnicie. Văd eroi cu slăbiciuni care au nevoie de harul lui Isus la fel cum avem şi noi nevoie în căsniciile noastre. 

Să ţinem minte că niciun om - oricât de neprihănit poate părea la început - nu este perfect. Stresul, egoismul şi păcatul se pot strecura în orice căsnicie. Nimeni nu este imun la efectele păcatului.

Conflictele dintr-o căsnicie nu înseamnă că ne-am căsătorit cu persoana greşită. 

Haideţi să ne dedicăm încă o dată bărbatului căruia i-am promis în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor că îl vom iubi până la capăt. 

Haideţi să le dăm har şi înţelegere soţilor noştri pentru slăbiciunile lor.

Să ţinem minte că soţii noştri sunt căsătoriţi cu noi - nişte păcătoase. Şi noi îi dezamăgim pe ei câteodată şi avem nevoie de înţelegerea lor în acele momente.

Acum e rândul tău:

• Eşti de acord că stresul şi copiii aduc schimbări într-o căsnicie? Te-ai luptat câteodată cu gândul că te-ai căsătorit cu persoana greşită? Vezi felul în care cel rău vrea să folosească aceste gânduri pentru ca tu să-ţi încalci credincioşia faţă de soţul tău?
• Rebeca a fost frumoasă, dar ea a permis ca frumuseţea interioară să pălească. Cum te ocupi tu de frumuseţea ta interioară pentru soţul tău?

Umblaţi cu Regele,

Courtney

Când te dedici Domnului, cerul se bucură, iar iadul se mânie

În cei peste 10 ani de când Îl urmez pe Domnul mi se pare că prea puţin s-a vorbit şi se vorbeşte despre strategiile diavolului de a ne dărâma de pe calea Domnului sau de a strica lucrarea bună pe care o facem. Sigur, nu trebuie să vorbim numai despre el, dar totuşi trebuie vorbit şi despre el, pentru a pune în gardă creştinii. Isus este mereu cu noi, dar nici diavolul nu doarme. În Biblie scrie că diavolul este „ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Şi „hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10:10) - aici fiind vorba tot despre cel rău. Deci nu este de glumit cu el.

Dar, pentru a-l putea birui, trebuie mai întâi să-l recunoşti, să ştii cum acţionează şi apoi să pui şi tu un plan la bătaie şi să nu stai pasiv când el te atacă.

Trebuie să ştim însă, din capul locului, că diavolul este deja învins. Isus l-a învins pe crucea de la Golgota. Nu trebuie să ne fie teamă de el şi atacurile lui. Diavolul încearcă una şi alta, dar noi ca şi copii ai Domnului îl putem învinge prin puterea Domnului. El nu are putere asupra noastră DACĂ Isus trăieşte în noi şi suntem pline de Duhul Sfânt.

Cel rău ne urăşte şi vrea să fure şi să distrugă tot ce pune Dumnezeu bun în noi. El vrea să ne fure orice gând bun, vrea să încetăm orice faptă bună şi, în final, vrea să ne determine să renunţăm la Domnul.

Cum face el asta? De multe ori el apelează la îndoială. De exemplu, mi s-a întâmplat odată în timpul unei rugăciuni când Îi spuneam Domnului că vreau să mă apropii mai mult de El şi să-L aud vorbindu-mi. Atunci un gând mi-a trecut prin minte: „Cine eşti tu ca să vrea Domnul să-ţi vorbească?” Un moment am stat şi m-am gîndit şi mi-am dat seama că nu merit ca Domnul să vrea să-mi vorbească. Dar apoi mi-am adus aminte ce spune Cuvântul Lui şi cât de mult vrea Isus să avem o relaţie strânsă cu El, iar atunci mi-am dat seama că acel gând a venit doar de la cel rău, care voia să nu mă mai rog aşa şi să rămân la un nivel mai mic, să nu înaintez în apropierea de Domnul.

Altă dată, am scris pentru buletinul duminical pentru biserica din care am plecat (eu locuind momentan în străinătate) şi iar mi-a venit un gând: „De unde ştii tu care sunt nevoile din biserica aceea?” Dar exact în duminica în care apărea buletinul duminical, am urmărit pe internet serviciul divin şi Dumnezeu mi-a confirmat că am ales bine tema scrierii mele.

Diavolul încearcă să semene îndoiala în inimă şi vrea să vezi realitatea. Iar în momentul în care te uiţi la realitatea care te înconjoară, tu închizi ochii credinţei şi nu-I mai dai voie Domnului să lucreze.

Dacă nu reuşeşte cu îndoiala, atunci el mai încearcă să-ţi readucă amintiri dureroase în minte şi astfel îţi taie pofta de a te mai ruga sau de a citi Cuvântul. Pur şi simplu te paralizează şi nu mai ai chef de nimic.

Dacă un lucru te împiedică să te rogi sau să citeşti Cuvântul, atunci acel lucru e sigur cauzat de cel rău.

El mai poate încerca prin oameni să te doboare, prin minciuni sau îţi umple timpul ca să fii prea obosit pentru a mai avea timpul de părtăşie cu Domnul...

O, el are atâtea strategii! Dar noi trebuie să cunoaştem bine Cuvântul, pentru a nu crede miniciunile lui. Trebuie să ne rugăm chiar şi când nu simţim nevoia, pentru că atunci primim claritate şi putere peste el. Şi, nu în ultimul rând, trebuie să postim. Nu mulţi mai postesc în ziua de azi, dar această practică spirituală ne dă autoritate în lumea spirituală şi putere. Domnul Isus a accentuat cât de importantă este rugăciunea, dar şi postul în lupta cu cel rău.

Am scris toate acestea pentru că în ultimul timp am avut de furcă din partea celui rău. El vrea să mă facă să renunţ la lucrarea bună pe care am început-o, dar eu ştiu că trebuie să perseverez şi să cer ajutor Domnului. Şi-apoi, cred că este bine să demascăm metodele lui, ca să nu mai ne lăsăm înşelate de el şi să luptăm cu armele lui Dumnezeu împotriva lui.

Ramona

Domnul a făcut o minune în familia mea!

Fetelor, vreau să vă povestesc ce a făcut Domnul seara trecută în familia mea. Sunt atât de bucuroasă!! Niciodată nu am mai trecut prin aşa ceva şi niciodată nu L-am simţit pe Domnul atât de aproape! 

Să vă spun despre ce este vorba: soţul meu s-a îmbolnăvit dintr-o dată foarte tare. A venit mai repede de la serviciu spunând că îl doare tot corpul. Până seara a ajuns să aibă frisoane şi febră mare. Ardea tot şi corpul şi-l simţea greu, greu. Ne gândeam să chemăm doctorul dacă tot aşa rău îi este. Şi pe la ora 9 seara, el mi-a spus să ne rugăm pentru durerea şi febra din corpul lui. M-am pus în genunchi lângă patul lui, ne-am prins de mâini şi ne-am rugat. Cu o seară înainte tocmai îi citisem fiului nostru despre vindecarea soacrei lui Petru. Aşa că, în timpul rugăciunii mi-am adus aminte de întâmplarea aceasta şi L-am rugat pe Domnul să-i ia şi soţului meu frisoanele şi durerea, aşa cum a făcut cu soacra lui Petru.  

Ne-am rugat şi apoi eu m-am dus să culc copiii. Iar după ce m-am întors, surpriză! Soţul îmi spune că se simte mult mai bine, mai uşor şi nu mai are nici febră aşa de mare. Într-adevăr, am pus mâna pe el şi nu mai ardea aproape deloc. Iar el spunea întruna că se simte mult mai bine. Nu ne-a venit să credem! Orice am făcut eu să-i scad febra, nu a dat roade. Dar după rugăciune, el s-a simţit dintr-o dată mult mai bine şi apăsarea din corp dispăruse. Slavă Domnului! Am ştiut atunci amândoi că Domnul s-a atins de el! Domnul a fost acolo, la noi în cameră, la patul soţului meu! Ne-am pus din nou să ne rugăm şi să-I mulţumim Domnului că s-a îndurat de noi!

Înainte de culcare, eu m-am pus iar pe genunchi şi I-am mulţumit Domnului! Nu-mi venea să cred că El a fost în casa noastră! I-am spus asta Domnului în rugăciune, dar atunci am simţit că El este încă acolo. El nu plecase din casa noastră! Slavă Domnului!!!! 

V-am spus toate acestea pentru ca să vă simţiţi încurajate! Domnul abia aşteaptă să ne rugăm şi să credem cu toată puterea în El! Şi să ne rugăm folosind versete din Scriptură şi spunându-I Domnului ce a zis El în Cuvânt. Nu că EL nu ar şti, dar aşa Îi arătăm că noi credem Cuvântul Lui. Cu câteva ore înainte de minunea aceasta tocmai scrisesem pentru buletinul bisericii mele de suflet faptul că „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8). Şi apoi El mi-a arătat că, într-adevăr, aşa este. 

Isus a făcut minuni în trecut şi le poate face şi astăzi. Condiţia de bază este să credem fiecare cuvânt din Scriptură. 

Ramona

Suntem chemate să ne rugăm, nu să judecăm (Geneza 18)

Nu pot să nu observ în capitolul de astăzi din Geneza 18:16-33, partea în care Avraam mijloceşte pentru oraşele Sodoma şi Gomora. Domnul îi spune ce are de gând, îl consideră vrednic să afle planul Domnului. Dar oare de ce i-a spus Domnul lui Avraam ce are de gând să facă? Nu este Dumnezeu suveran şi El poate să facă orice doreşte şi când doreşte? Ba da. Dar El a vrut să dezvolte o inimă de mijlocitor în Avraam, prin aceasta el devenind asemenea lui Isus care mijloceşte zi şi noapte pentru noi.

Observăm că Avraam mijloceşte pentru întreaga cetate, chiar dacă oamenii aceia erau răi şi din cale afară de păcătoşi. El s-ar fi putut gândi numai la Lot şi să se roage să-l scape Dumnezeu doar pe Lot şi familia lui. Dar, nu. Avraam are inima lui Dumnezeu şi vrea ca niciun suflet să nu piară. Rugăciunea lui nu este egoistă, excluzându-i pe ceilalţi oameni. El nu se transformă în judecătorul lor. Da, sunt răi şi păcătoşi, dar voia Domnului nu este pieirea oamenilor, ci întoarcerea la El. Iar Avraam ştia asta. Domnul l-a ascultat şi a acceptat ca Avraam să negocieze cu El, tocmai pentru că el s-a rugat conform cu caracterul lui Isus – care ne iubeşte pe toţi şi nu vrea să piară vreunul dintre noi.  

La cum ne rugăm noi astăzi, cred că multe dintre noi – dacă am fi fost în locul lui Avraam – ne-am fi rugat doar pentru Lot şi familia lui, adică doar pentru cei din familia noastră. Recunosc că, din păcate, eu am ajuns să mă rog doar pentru cei din familia mea. Dar ştiu că nu este voia lui Dumnezeu acest tip de rugăciune. El vrea să ne rugăm pentru cât mai mulţi oameni - şi pentru cei care ne plac şi pentru cei care nu ne plac, fie că merită fie că nu. Deşi, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, toţi oamenii merită ca cineva să se roage pentru ei.

Dumnezeu ne spune astăzi prin Cuvântul Lui să ne lărgim aria de rugăciune. Să cuprindem cât mai mulţi oameni în rugăciunile noastre. Să ne rugăm cât mai specific pentru ei şi fără pic de judecată în inimile noastre. Cel ce judecă este Domnul, nu noi. Lui Isus Îi place rugăciunea de mijlocire, pentru că El Însuşi o practică. Iar noi ne asemănăm cu EL dacă ne rugăm în acest mod.

Văzând cât de importantă este rugăciunea şi că prin ea ne apropiem de Dumnezeu, vă propun ceva: să stabilim ziua de sâmbătă ca zi de rugăciune pentru fetele de la BDF. Toate cele care m-aţi urmărit până acum, fie că aţi citit în fiecare zi fie că nu, fie că v-aţi arătat participarea printr-un Like fie că nu, sunteţi invitate să ne rugăm separat (fiecare în casa ei), dar împreună prin Duhul, de-a lungul acestei zile, în fiecare săptămână de acum înainte.

Eu vă voi aminti în dimineaţa zilei de sâmbătă că suntem în rugăciune. Dacă doriţi, puteţi să postaţi motive de rugăciune sau doar să spuneţi că participaţi sau să nu spuneţi nimic. Nu e nicio supărare.

Pentru ce să ne rugăm?

•  Putem să ne rugăm unele pentru altele, dacă vă cunoaşteţi unele dintre voi. Dar şi pentru cele pe care nu le cunoaşteţi. Ne lărgim aria de rugăciune, da? J

•  Pentru noi – să ne ajute Domnul să ne apropiem tot mai mult de El, iar acest studiu pe care l-am început să ne folosească şi să ne schimbe după voia Lui.
• Pentru familiile noastre, prieteni, vecini.

•  Pentru tot ce ne mai pune Dumnezeu pe inimă.

Fiecare este liberă să se roage în orice timp al zilei doreşte. Atunci când are timp sau îşi face timp. 

Dumnezeu este credincios şi ne ascultă. El vrea să împletim citirea Cuvântului cu rugăciunea.

Sunteţi de acord cu propunerea mea? Nu cred că este o idee rea.

Vă aştept sâmbătă să ne unim în rugăciune prin Duhul!

Ramona

Tu îţi iei notiţe când citeşti din Biblie?

Eu am observat la mine că, dacă încep să scriu primele lucruri care-mi trec prin minte, pe parcurs îmi vin idei noi şi revelaţii din Cuvânt. E mult mai ziditor să şi scrii ceea ce ai înţeles, decât doar să citeşti pasajul, iar apoi să închizi Biblia şi să-ţi vezi în continuare de treburi. 

Când scrii, ai automat şi timp să meditezi la Cuvânt. Mâna nu este aşa rapidă ca şi gândul. Iar dacă nu ştii ce să scrii după prima citire, atunci citeşti pasajul de mai multe ori până Dumnezeu îţi dă un gând, o indicaţie, o revelaţie. 

Ştiu că pentru acest lucru este nevoie să-ţi iei timp, dar se merită! Suntem ocupate, dar putem găsi timp dimineaţa devreme sau seara târziu când ceilalţi ai casei dorm. Aceasta poate fi o jertfă de bun miros înaintea Domnului, pentru că sacrifici din timpul tău de odihnă şi nu faci asta în nişte momente de plictiseală. 

Scriind, ajungi să reţii mai uşor detaliile şi îţi rămâne pasajul în memorie pe tot parcursul zilei şi mai poţi medita la el în momentele de linişte. 

Am văzut că, dacă meditez la Dumnezeu şi în timpul zilei când fac diverse treburi prin casă, mă simt mult mai bine sufleteşte. Orice sentiment de singurătate, de insuficienţă sau de nemulţumire dispare. Şi e atât de bine!

Căci la Dumnezeu nu există asemenea sentimente negative. Tot ce este frumos, bun şi pozitiv vine de la El. 

De aceea, vă sfătuiesc să începeţi să scrieţi observaţii, rugăciuni, orice vă trece prin minte când citiţi. Dumnezeu va fi acolo şi vă va dirija mâna, va pune gândul Lui în mintea voastră şi vă va descoperi ce a vrut El să spună prin acele versete. 

Ramona 

Să ne facem un nume (Geneza 11)

Într-o lume de selfie-uri, video-uri pe youtube care devin senzaţie peste noapte, de reality tv, precum şi de competiţii televizate care aduc milioane de dolari şi contracte cu casele de înregistrări - a-ţi face un nume pare în ziua de azi ceva normal. Toată lumea face asta, nu-i aşa?

Să fim cinstite - şi eu sunt blogger. Nu am poză cu o floare oarecare în loc de chipul meu. Poza şi numele meu nu sunt ascunse aici. Aşa că, ce anume mă împiedică să folosesc această platformă pentru a-mi face mie un nume?

Ne aflăm în Geneza 11 - să citim versetele de la 1 la 9:

"1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. 2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo. 3. Şi au zis unul către altul: "Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc." Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. 4. Şi au mai zis: "Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!" 5. Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6. Şi Domnul a zis: "Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. 7. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!" 8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. 9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului."

Mai întâi, observăm că oamenii au hotărât să construiască o cetate şi un turn. De ce? Ca să-şi facă un nume. 

Cum i-a smerit Dumnezeu? Le-a încurcat limbile şi astfel a produs confuzie între ei.

Vedem mândria oamenilor când spun "haidem să şi să..."

Şi Dumnezeu Cel Atotputernic, Trinitatea, spune "Haidem să ne coborâm..." şi cu aceasta au luat sfârşit încercările lor pline de mândrie.

Să observăm că turnul lor nu a fost suficient de înalt pentru Dumnezeu. El tot a trebuit să coboare până la ei jos. Dar vedem o mare ironie în acest pasaj. În vers. 4 oamenii spun "să ne facem un nume ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului." Apoi Dumnezeu în vers. 9 "i-a împrăştiat pe toată faţa pământului". Vedeţi ce contraproductiv este să construieşti un turn dacă aceasta nu este şi voia Domnului?

"Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc" (Ps. 127:1)

Este greşit să construieşti un turn sau, în cazul nostru, o casă, o afacere, o carieră sau un blog?    Nu.

Este greşit să construieşti un turn foarte înalt sau, în cazul nostru, o casă, o carieră, o afacere sau un blog? Nu.

Putem să ne dăm seama, dacă ne uităm la turnul altuia, de ce a fost construit? Nu. Doar Domnul cunoaşte intenţiile din inima cuiva.

Este greşit să ne construim un turn înalt pentru a ne face un nume? Da.

Ca şi copii ai lui Dumnezeu, toate turnurile (case, afaceri, bloguri sau cariere) trebuie făcute pentru gloria Domnului, altfel ambiţia din spatele încercării se numeşte mândrie şi aceasta nu-I face plăcere lui Dumnezeu.

Când am început acest blog am avut cele mai curate intenţii. Dorinţa inimii mele era să îndeplinesc marea trimitere şi să fac ucenici. Am vrut să fiu o mamă şi o soţie autentică, şi să încurajez şi alte femei în umblarea lor cu Regele. 

Dar undeva pe drum am început să mă confrunt cu o situaţie confuză. Prieteniile şi oportunităţile noi îmi aduceau confuzie. Cui să spun da? În cine să am încredere? Este această ocazie de la Dumnezeu sau eu provoc aceste situaţii şi sunt în afara voii lui Dumnezeu? Fac oare prea mult? Fac oare prea puţin? Mă bazez pe propriile mele abilităţi sau mă bazez pe Dumnezeu?

La fel cum Dumnezeu s-a folosit de confuzie pentru a-i smeri pe constructorii turnului, tot aşa El a adus şi în viaţa mea confuzia pentru a mă smeri. Dacă mi-ar fi arătat planul pe următorii 5 ani, probabil că m-aş fi mândrit. Probabil că nu aş mai fi vrut să depind de El. În schimb, El mă are în planul Lui pentru azi. El îmi descoperă doar ce am nevoie pentru ziua de azi, iar eu trebuie să cred că El mă va călăuzi şi mâine. 

Femeile din generaţia noastră au mai multe alternative decât cele din generaţiile trecute. Alternativele sunt o binecuvântare. Dar alternativele produc şi confuzie. Nu vrem să fim atât de ocupate cu crearea propriilor noastre împărăţii şi să uităm să căutăm Împărăţia Domnului mai întâi.

În Fapte 16, Pavel şi Sila se aflau în închisoare şi Îi cântau laude lui Dumnezeu când toate uşile închisorii au fost deschise... dar Pavel şi Sila nu au ieşit pe uşile deschise. Era voia lui Dumnezeu să stea exact acolo unde erau şi să-l conducă pe temnicer şi familia lui la mântuire. 

Câteodată uşile se vor deschide pentru noi - dar asta nu înseamnă că şi trebuie să păşim pe ele.

Am avut mai multe uşi deschise în faţa mea de-a lungul anilor de blogger, care în mod clar nu erau voia lui Dumnezeu pentru mine. Ele au fost tentante, pentru că mi-ar fi făcut numele - mai mare. Dar a trebuit să stau cuminte şi să nu păşesc pe acele uşi. A fost greu, dar a fost bine! Alteori, Domnul în mod clar mi-a creat un drum la fel ca despărţirea Mării Roşii. Era atât de evident că este lucrarea Lui, încât am păşit cu încredere înainte pe pământ uscat, iar El a primit toată gloria!

Este greu să ştim când Domnul deschide uşile pentru noi sau când le forţăm noi să se deschidă, dar prin smerenie şi umblare zilnică cu Domnul, El ne descoperă calea Lui. El înlătură confuzia şi ne dă pacea pe măsură ce ne călăuzeşte. 

În zilele care urmează, haideţi să fim femei care să fie cunoscute nu pentru că se înalţă pe ele însele, ci pentru că Îl înalţă pe Domnul Domnilor şi Regele Regilor. Haideţi să participăm la construirea Împărăţiei Sale!

Umblaţi cu Regele,

Courtney

Women Living Well

Acum e rândul tău:

Mândria ne face să ne dorim să fim cunoscute pentru ceva, să primim recunoaştere. Cum poţi să renunţi la ceva, pentru a împiedica mândria să pună stăpânire pe tine?

Vino să citim Biblia împreună

Eşti o femeie credincioasă, dar demult nu L-ai mai auzit pe Domnul vorbindu-ţi?

Vrei ca El să-ţi vorbească din nou? 

Vrei să cunoşti voia Domnului?

Vrei să ştii cum gândeşte Dumnezeu şi ce este valoros în ochii Lui?

Vrei să ai impact în familia ta, printre vecini, la locul de muncă sau la şcoală?

Atunci STUDIAZĂ BIBLIA 

împreună cu noi!

Câte un capitol pe zi

De luni până vineri

Dis-de-dimineaţă

Nu ne grăbim cu citirea, ci ne luăm în fiecare zi timp să medităm la Cuvântul Domnului şi să-L lăsăm să ne vorbească. 

Eu te voi însoţi şi-ţi voi aduce aminte de pasajul de citit pentru ziua respectivă şi voi publica devoţionale explicative bazate pe capitolele citite în acea săptămână. 

Metoda de studiu pe care o folosim se numeşte metoda S.O.A.P.

Noi ne-am strâns deja un grup de fete care citim regulat de aproximativ 2 luni. Dar suntem deschise la noi participante şi ne bucurăm pentru fiecare dintre voi! 

Dacă doreşti să recuperezi, găseşti totul în arhivă şi pe pagina de Facebook a BDF. Pe Fb postez in fiecare dimineaţă capitolul de citit, iar pe blog apar devoţionalele. Aşa că, dă Like la pagina de Facebook a BDF din bara din dreapta şi vei primi toate noutăţile. 

Nu ai nimic de pierdut, doar de câştigat!

Ramona