Nu pot să nu observ în capitolul de astăzi din Geneza 18:16-33, partea în
care Avraam mijloceşte pentru oraşele Sodoma şi Gomora. Domnul îi spune ce are
de gând, îl consideră vrednic să afle planul Domnului. Dar oare de ce i-a spus
Domnul lui Avraam ce are de gând să facă? Nu este Dumnezeu suveran şi El poate
să facă orice doreşte şi când doreşte? Ba da. Dar El a vrut să dezvolte o inimă
de mijlocitor în Avraam, prin
aceasta el devenind asemenea lui Isus care mijloceşte zi şi noapte pentru noi.
Observăm că Avraam mijloceşte pentru întreaga cetate, chiar dacă oamenii
aceia erau răi şi din cale afară de păcătoşi. El s-ar fi putut gândi numai la
Lot şi să se roage să-l scape Dumnezeu doar pe Lot şi familia lui. Dar, nu.
Avraam are inima lui Dumnezeu şi vrea ca niciun suflet să nu piară. Rugăciunea lui
nu este egoistă, excluzându-i pe ceilalţi oameni. El nu se transformă în
judecătorul lor. Da, sunt răi şi păcătoşi, dar voia Domnului nu este pieirea
oamenilor, ci întoarcerea la El. Iar Avraam ştia asta. Domnul l-a ascultat şi a
acceptat ca Avraam să negocieze cu El, tocmai pentru că el s-a rugat conform cu
caracterul lui Isus – care ne iubeşte pe toţi şi nu vrea să piară vreunul
dintre noi.
La cum ne rugăm noi astăzi, cred că multe dintre noi – dacă am fi fost în
locul lui Avraam – ne-am fi rugat doar pentru Lot şi familia lui, adică doar
pentru cei din familia noastră. Recunosc că, din păcate, eu am ajuns să mă rog
doar pentru cei din familia mea. Dar ştiu că nu este voia lui Dumnezeu acest
tip de rugăciune. El vrea să ne rugăm pentru cât mai mulţi oameni - şi pentru
cei care ne plac şi pentru cei care nu ne plac, fie că merită fie că nu. Deşi,
din punctul de vedere al lui Dumnezeu, toţi oamenii merită ca cineva să
se roage pentru ei.
Dumnezeu ne spune astăzi prin Cuvântul Lui să ne lărgim
aria de rugăciune. Să cuprindem
cât mai mulţi oameni în rugăciunile noastre. Să ne rugăm cât mai specific pentru ei şi fără pic de
judecată în inimile noastre. Cel
ce judecă este Domnul, nu noi. Lui Isus Îi place rugăciunea de mijlocire,
pentru că El Însuşi o practică. Iar noi ne asemănăm cu EL dacă ne rugăm în
acest mod.
Văzând cât de importantă este rugăciunea şi că prin ea ne apropiem de
Dumnezeu, vă propun ceva: să stabilim ziua de sâmbătă ca zi de rugăciune
pentru fetele de la BDF. Toate
cele care m-aţi urmărit până acum, fie că aţi citit în fiecare zi fie că nu,
fie că v-aţi arătat participarea printr-un Like fie că nu, sunteţi invitate să
ne rugăm separat (fiecare în casa ei), dar
împreună prin Duhul, de-a lungul acestei zile, în fiecare săptămână de acum
înainte.
Eu vă voi aminti în dimineaţa zilei de sâmbătă că suntem în rugăciune. Dacă
doriţi, puteţi să postaţi motive de rugăciune sau doar să spuneţi că
participaţi sau să nu spuneţi nimic. Nu e nicio supărare.
Pentru ce să ne rugăm?
- Putem să ne rugăm unele pentru altele, dacă vă cunoaşteţi unele dintre voi. Dar şi pentru cele pe care nu le cunoaşteţi. Ne lărgim aria de rugăciune, da? J
- Pentru noi – să ne ajute Domnul să ne apropiem tot mai mult de El, iar acest studiu pe care l-am început să ne folosească şi să ne schimbe după voia Lui.
- Pentru familiile noastre, prieteni, vecini.
- Pentru tot ce ne mai pune Dumnezeu pe inimă.
Fiecare este liberă să se roage în orice timp al zilei doreşte. Atunci când
are timp sau îşi face timp.
Dumnezeu este credincios şi ne ascultă. El vrea să
împletim citirea Cuvântului cu rugăciunea.
Sunteţi de acord cu propunerea mea? Nu cred că este o idee rea.
Vă aştept sâmbătă să ne unim în rugăciune prin Duhul!
Ramona
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu