La intrarea în Ierusalim, Hristos a fost întâmpinat de
mulţime de bărbaţi, femei şi copii, care purtau în mâini ramuri verzi de finic
şi îşi manifestau bucuria, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele
Domnului, Împăratul lui Israel!“
Din timpuri străvechi, ramurile
de finic erau considerate simbol al
biruinţei. Romanii, de pildă, obişnuiau să-şi întâmpine câştigătorii la
întreceri sau biruitorii în războaie cu ramuri de finic.
La intrarea în Ierusalim acestea capătă o semnificaţie mult
mai bogată: arată mai dinainte biruinţa
lui Hristos asupra morţii. Cu acelaşi înţeles sunt menţionate în cartea
Apocalipsei: „După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu
putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând
înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în
mână ramuri de finic“ (Apoc. 7:9).
Ramo
Si eu care aveam impresia ca sunt frunzele de dafin/laur. Apoi am vazut imagini si sunt lunguiete ca de lance... palmier/curmal.
RăspundețiȘtergerehttps://ro.wikipedia.org/wiki/Finic
Da, sunt lunguiete. Fii binecuvantata, Mihaela!
ȘtergereIsus a biruit moartea, prin El suntem și noi biruitori.
RăspundețiȘtergereAsa este, Lavinia. Ai scris un mare adevar!
Ștergere