Când am citit versetul de mai sus, am zis iniţial că sunt sfaturi. Dar, după ce am meditat puţin mai mult la el, am ajuns la concluzia că este vorba mai degrabă de nişte porunci.
Bucuraţi-vă!
Fiţi răbdători!
Stăruiţi!
E ca şi cum nu ni se dă altă opţiune. Asta e ceea ce trebuie să facem ca şi copii ai lui Dumnezeu. Şi ce altă opţiune am putea să avem? Să fim triste, fără nădejde, fără răbdare (ceea ce duce la nervi şi disperare) şi cu o viaţă de rugăciune slabă. Nu prea suntem încântate de această alternativă, nu?
Dar Domnul ne arată o cale mai bună, care face bine stării noastre interioare, cât şi relaţiei noastre cu oamenii si cu El.
Bucuraţi-vă în nădejde - bucuria ta e exterioară, o văd oamenii (ei nu te vad tristă şi apăsată, deşi poate ai avea motive)
Fiţi răbdători în necaz - răbdarea nu se vede, e o calitate interioară, care face mult bine sufletului tău. Şi cum se poate dezvolta răbdarea, dacă nu în condiţii care să scoată din tine ori răbdare ori nervi şi disperare.
Stăruiţi în rugăciune - o rugăciune este de multe ori insuficientă. Aici este vorba despre relaţia ta cu Dumnezeu, despre faptul că vii la El cu problema ta în loc să te jeleşti la oameni. Poate că te întrebi: De ce trebuie să stărui în rugăciune? De ce nu ajunge o rugăciune şi gata? De ce are Dumnezeu nevoie de rugăciunile mele?
Ei bine, Dumnezeu nu are nevoie de rugăciunile tale şi ar putea foarte bine să-ţi rezolve problema la clipita ochiului. Dar, câteodată nu o face. De ce? Pentru că Îi e drag să stea de vorbă cu tine. Vrea să se întâlnească mai des cu tine, să-ţi descopere din lucrurile Lui, să vezi că El este prietenos şi dulce. Poate dacă ţi-ar rezolva problema imediat, tu nu ai mai veni la El şi a doua zi. Te-ai lua cu ale tale şi ai uita de El.
Prin urmare, ce atitudine trebuie să avem în necaz? SĂ NE BUCURĂM, SĂ RĂBDĂM ŞI SĂ STĂRUIM ÎN RUGĂCIUNE! Să ne ajute Dumnezeu!
Ramo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu