De multe ori am citit sau auzit exprimari ca si cea de mai sus sau altele asemanatoare. Serios? Care putere? De unde? Imi vine sa rad si sa ma infurii totodata ca oamenii chiar cred ca ei au vreo putere proprie. Omul e atat de slab, ca poate fi distrus doar cu niste ganduri aduse de "cineva" in mintea lui. Ganduri care sa ii aduca indoiala in suflet, disperare si deznadejde.
Puterea pe care o avem sa trecem peste necazuri ne este data de Sus, de Dumnezeu, si sunt niste mincinosi cei care spun ca puterea vine de la ei. Ei vor sa intoarca atentia oamenilor de la Dumnezeu si sa puna accentul pe om.
Iar cand nu avem putere sa trecem biruitoare sau dureaza prea mult sa vina eliberarea, poate fi din cauza ca nu cerem Domnului putere. El vrea sa Ii cerem Lui puterea, pt ca El sa primeasca recunoasterea si nu noi.
In Duhul Sfant gasim toata puterea necesara, si anume in armatura pe care ne-o pune El la dispozitie daca ne-o dorim. Sabia Duhului, scutul credintei, coiful mantuirii, in picioare ravna Evangheliei pacii... Toate acestea ne sunt neaparat necesare pt a-l invinge pe cel rau.
Si sa fim atente ca s-ar putea ca Domnul sa ne avertizeze din timp ca ne asteapta atacuri din partea celui rau. El poate sa ne vorbeasca in rugaciune sau in vis sau prin Cuvant. Si atunci sa continuam sa ne rugam, chiar daca nu reusim sa pronuntam prea multe cuvinte. Sa stam inaintea Lui si sa asteptam de la El eliberarea. Caci va veni, de la El si prin puterea Lui! Amin.
Ramo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu