Nu te da bătută!

"Să nu obosim în facerea binelui; 

căci, la vremea potrivită, vom secera, 

               dacă nu vom cădea de oboseală." (Gal. 6:9)

Nu știu cum se face, dar atunci când facem binele, se și întâmplă să obosim repede și vrem să ne oprim. Poate că noi, ca femei (sau ca oameni în general), dorim să fim observate, apreciate și încurajate de pe margine (îmi vin în minte alergătorii de la un maraton care sunt aplaudați și încurajați de pe margine). Vă întreb eu: oare câștigă cel care e aplaudat și încurajat de cei mai mulți de pe margine? Poate că există și favoriți, dar eu cred că ajunge primul cel care are în el motivația puternică și dorința de a câștiga. Acesta nu se uită la câți îl aplaudă sau nu. Nu-l interesează dacă se va bucura cineva pentru el sau nu la sosire. Nu! El are scopul lui bine conturat în minte și vrea să câștige, indiferent de reacția oamenilor din jur față de el.

Mă gândesc de multe ori că un credincios este ca un sportiv de performanță. Pentru a avea rezultate bune și foarte bune, sportivul trebuie să fie foarte disciplinat, hotărât și concentrat pe ținta lui: de a ajunge pe primul loc la concurs. O, iar locul acesta nu se câștigă ușor! Iar sportivii, chiar dacă își rup un picior sau într-o zi nu se pot antrena, ei nu se dau bătuți. Nu renunță așa ușor. Merg la doctor și se tratează dacă sunt accidentați, sau dacă un antrenament nu a mers bine, a doua zi o iau de la capăt până le reușește. 

Profesoara mea de română din școala generală mi-a scris pe panglică la terminarea clasei a opta: Luptă, că poți! Mi-au rămas în memorie aceste cuvinte până în ziua de azi. De atunci, de fiecare dată când ceva mi se pare prea greu sau simt că aș vrea să renunț, îmi aduc aminte de cuvintele scrise pe panglică: Luptă, că poți!

Noi trebuie să luptăm, pentru că suntem fiicele Celui Preaînalt!

Poate că am obosit să tot facem curat în casă și nimeni să nu observe și să spună un "Mulțumesc!" (culmea că imediat observă când e dezordine!). 

Poate că am obosit să-i spunem copilului să vorbească frumos, pentru că el oricum nu vrea să asculte.

Poate că am obosit să ne rugăm pentru cei nemântuiți din familiile noastre, pentru că oricum nu se vede nicio schimbare în ei.

Poate că am obosit să ne mai păstrăm curate pentru viitorul soț...

Poate că am obosit să mai facem voia Domnului, pentru că oricum El nu pare să răspundă așa cum ne așteptăm noi. 

Să vă spun ceva: e în regulă să obosim, dar nu e în regulă să renunțăm.

Să nu renunțăm niciodată la binele pe care îl facem, căci "la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală."

Fie că vede cineva și apreciază, fie că nu, noi să continuăm să facem voia Domnului, știind că El nu lasă nimic nerăsplătit! La punctul de SOSIRE  se află Domnul cu cununa noastră în mână!

Ce s-ar mai bucura cel rău să renunți! El abia așteaptă să te vadă că renunți și apoi să-ți șoptească: "Vezi? Nu ai fost în stare! Tu nu poți. Nu ești capabilă de nimic." Și apoi îți va arăta pe alții care pot și te va afunda pe tine în dezamăgire și plâns de milă. 

Luptă alături de Domnul! Ia jugul Lui asupra ta, pentru că de cealaltă parte se află El și te va ajuta să duci povara.

Luptă, pentru că nu lupți singură!

Dacă ai nevoie să mă rog pentru tine, dă-mi de știre în comentarii.

Domnul să te binecuvânteze și să te întărească!

Ramona